din nou acasa

inapoi la viata idilica de student... sau un surogat ce va dura o luna. desi cred ca e mai corect sa spun inapoi la viata neidilica de student in sesiune :)
dar azi ma duc la cursuri. si o sa am rabdare 4 ore si o sa scriu dupa dictarea unuia/uneia. sio sa incerc sa nu ma plictisesc graoznic. in plus am sa fac din nou placutul exercitiu de a scrie corect si tot si in acelasi timp sa visez la toate ale mele. poate o sa merg si maine. the day after tomorrow. apoi ma apuc serios de invatat :)

i wonder...

...cum ar fi o viata in care sa te trezesti dimineatza sa deschizi geamurile si sa vezi marea in fata ochilor?
si in fiecare dimineatza sa fie soare si cald si sa treaca pe deasupra marii un pescarus?
sa nu ai ora fixa la care sa te trezesti si nici o tinta la fel de fixa spre care sa te indrepti in fiecare zi?
sa lenevesti?
sa asculti muzica?
sa citesti cate carti vrei si sa ti inchipui cate scenarii poti?
si cum ar fi daca la un moment dat te ai plictisi de toate astea?
n ai mai vedea marea?
n ai mai auzi pescarusul?
nu te ai mai bucura de soare?
cum ti ai inchipui atunci lumea ta idilica?
cu blocuri in fata geamului?
cu ora fixa la care sa te trezesti?
cu tinta fixa pe care trebuie sa o atingi in fiecare zi?
traficul care te sufoca?
nesimtirea care te inconjoara?
si rautatea care te doare in fiecare moment?
oare e posibil asa ceva?
i wonder...

pentru toata lumea: un mare zambet :)

unde e ziua mea frumoasa? (oribil)

ieri, am citit post-ul silviei cu si depre zile nashpa. insa ieri ma simteam minunat.

azi, ei bine, azi ma simt ingrozitor si ma intreb ce s a intamplat cu ziua MEA frumoasa?

maine se anunta ploi cumplite, sunt atat de obosita incat simt cum car un tanc in spate sau cum tanc un car in spate, chef de petreceri n am nici cat negrul sub unghie, ca sa nu mai zic ca mai si imbatranesc.

la 19 ani mi am promis ca niciodata nu o sa ma mai simt asa de rau de ziua mea. aceeasi promisiune era facuta si la 16. se pare ca la 23 imbatranesc si uit chiar si ceea ce mi am promis mie, imi, mi.