revenirea la viata

rontai migdale crude si ma gandesc la tot ce a fost in saptamanile astea. panika, stres, oboseala si lupta cu propria vointa. o extindere a marginilor creierului, care, fie vorba intre noi, nu poate sa inghita atatea mii de pagini, oricat de antrenat ar fi el cu invatatul. pur si simplu nu poate,. iar daca ai impresia ca poate atunci cand te vezi cu foaia de examen in fata iti dai seama ca te ai amagit singur.

acum insa e bine. si aproape, dar aproape pot spune ca indiferent de rezultat macar a trecut. si am revenit la viata. la tendinta mea spre lene, spre mancare buna, castane coapte, papusi lucrate manual, fuste de tiganca, plimbari lungi, dimineti tarzii de duminica petrecute langa omul pe care il iubesc, rasul isteric de oboseala, oamenii frumosi si luminosi de la servici si toate lucrurile marunte din lipsa carora am suferit in ultima luna si jumatate.

dar nu ma pot plange de lipsa prietenilor in tot acest timp. si le multumesc ca mi au fost alaturi si ca am putut sa le plang pe umar, sa fac isterii si atacuri de panik si cu toate astea au vorbit in continuare cu mine si m au incurajat. si poate si de rusinea lor am tras de mine ca doar doar o iesi ceva de pe urma acestui examen. si le mai multumesc si celor care au uitat de mine. le multumesc ca nu mi au consumat timpul si asa putin pe care l am avut.

acum mai rontai o migdala si sper la rezultate bune si la sarbatori fericite!