buhuhuuuuuuu

mai devreme am coborat la masina ca sa iau din ea geanta ascunsa sub scaun... uitata sub scaun de vreo doua saptamani, sa fac curat in portbagaj, sa masluiesc sidiul cu bilingual si alte operatiuni administrative. toate pentru ca ii las mamei masina ca sa nu stea degeaba in Bucuresti in urmatoarele doua saptamani (asta e varianta oficiala)(varianat neoficiala este ca isi doreste de mult masina inapoi si nu stie cum sa o spuna, iar acum a prins cel mai bun moment).
revenind... si cum e duminik foarte dimineatza si cum masina e chiar in fata scarii ma gandesc ca autfitul meu nu ar trebui sa fie prea elaborat. zis si facut. cobor. rezolv cele administrative si ma intorc acasa. pe la etajul 1 dau nas in nas cu o vecina (care probabil ca nici nu ma stie pentru ca s a mutat de foarte curand) o salut politicos, ea imi raspunde, dar vad o tresarire pe fata ei cand se uita la mine. trec mai departe cautand in buzunar dupa chei, ea coboara. si atunci imi dau seama de ce a tresarit: sleeponi verzi, panataloni de trening mai scurti decat e cazul (parca sunt luati de la sora mai mik), un pulover ciclam nedefinit, tricoul alb de casa ce iese de sub pulover, da numai intr o parte, asa jmecher, ca la copiii din metrou +++ geanta albastra si cheile de la masina tinute in stilul "mana franta" sau "vai fata" pentru ca in acelasi timp cautam cheile de la casa intr un buzunar de la geaca de hailander. nu mai pun la socoteala parul care era mai mult desprins decat prins si imi venea tot in ochi... mda... interesant... eram o diva de duminik dimineatza.