si a dorit pentru mine sa ajung aici. si i ar fi placut mult sa ma vada. n am sa uit niciodata cat de tare s a suparat cand, intr un moment de rebeliune, i am spus ca dau la politehnica, pentru ca dreptul nu e de mine. Bunicului meu, cu drag!
2 comments:
Anonymous
said...
uneori cred ca suntem ceea ce suntem pentru ca niste oameni minunati au crezut in noi. bravo!
2 comments:
uneori cred ca suntem ceea ce suntem pentru ca niste oameni minunati au crezut in noi. bravo!
si eu cred. in fiecare clipa. eu altfel nu eram aici :)
Post a Comment