Tuesday, July 1, 2008



si a dorit pentru mine sa ajung aici. si i ar fi placut mult sa ma vada. n am sa uit niciodata cat de tare s a suparat cand, intr un moment de rebeliune, i am spus ca dau la politehnica, pentru ca dreptul nu e de mine.
Bunicului meu, cu drag!

2 comments:

Anonymous said...

uneori cred ca suntem ceea ce suntem pentru ca niste oameni minunati au crezut in noi. bravo!

Lu said...

si eu cred. in fiecare clipa. eu altfel nu eram aici :)